Amănunte supărătoare despre presa clujeană. Minciuna quality

1  0  0  0 

"Noi facem presă quality". Această sintagmă am auzit-o până la exasperare din partea unor pseudo-jurnalişti clujeni în ultimii ani, dar, îndeosebi, în ultimele zile. În spatele ei se ascund incompetenţa (în cazurile fericite), ipocrizia, mârlănia, şarlatania şi dispreţul faţă de cititori ale celor care o folosesc.

Pentru aceste personaje care se pretind jurnalişti, "quality" este masca în spatele căreia încearcă să ascundă eşecul proiectelor lor media. Vezi Doamne, pentru că au ales să facă presă "quality" nu-i citeşte lumea. Nimic mai fals. Faptul că cea mai mare parte a presei clujene nu are audienţă este o consecinţă a cauzelor enumerate mai sus: incompetenţă, ipocrizie, mârlănie şi dispreţ faţă de cititori. Nu în ultimul rând, a şantajului de presă practicat de unele instituţii media din Cluj şi/ori aservirii lor unor grupuri de interese economice sau oculte.

Ani la rând, aceste instituţii media au refuzat auditările autorizate. "Sunt prea scumpe", au afirmat. Cauza reală este însă alta. Aceste auditări ar fi prezentat situaţia reală şi i-ar fi dezbrăcat în faţa opiniei publice, spărgând balonul în care s-au cuibărit. Refuzând această auditare, au continuat să se prezinte la licitaţii publice ori în faţa diferitelor firme private de la care solicitau publicitate, bătându-se cu pumnul în piept de cât de buni sunt. Şi, nu de puţine ori, fie pentru că aveau vreun prieten prin comisia de licitaţie, fie pentru că mai reuşeau să ducă de nas vreun fraier, au şi încasat bani pentru a-şi duce mai departe "afacerea".

Bani publici

Culmea e că aceste personaje speră că le va ţine şi în continuare şmecheria. Ba, mai mult, că vor fi plătiţi şi din bani publici pentru asta! După cum deja se ştie, preşedintele Consiliului Judeţean (CJ) Cluj, Alin Tişe, a anunţat că din bugetul instituţiei pe care o conduce se va aloca "ceva mai puţin de 1 milion RON" (aproximativ 250.000 de euro) pentru subvenţionarea presei locale în acest an. Pentru a o ajuta să treacă peste criză. După ce APPC (Asociaţia Profesioniştilor din Presa Clujeană) a luat o poziţie publică împotriva acestei "subvenţionări", Alin Tişe a întors foaia, afirmând că, de fapt, aceşti bani sunt destinaţi promovării activităţii instituţiilor deconcertate, subordonate CJ. Faptul că această schimbare de perspectivă vine la sugestia redactorului-şef al unui cotidian local care beneficiază deja din plin de spijinul financiar al CJ Cluj are cea mai mică importanţă. În fond, scopul real e evident pentru cei mai mulţi cunoscători ai pieţei media. Pentru public, pentru contribuabili mai exact, trebuia găsită însă o haină de onorabilitate care să justifice cheltuirea acestei sume.

Astfel, Alin Tişe a solicitat instituţiilor media găsirea (mai exact negocierea) unor criterii pe baza cărora să fie direcţionate aceste sume. Să fie clar: ideea subvenţionării instituţiilor media din bani publici poate avea o singură justificare - aceea că instituţiile media răspund unei necesităţi publice de informare. Acceptând că într-o perioadă de criză această necesitate de informare trebuie susţinută din fonduri publice, mai este nevoie de un lucru: acele instituţii media care vor să primească banii în discuţie să facă dovada că sunt în stare să acopere necesitatea de informare. Mai simplu, să facă dovada tirajului, a audienţei şi a calităţii cititorilor (respectiv profilul cititorului - vârstă, educaţie, venituri etc.).

Prima discuţie

Şi brusc, pe toţi cei pomeniţi mai sus i-au apucat frigurile. Păi cum să facă dovada tirajului şi, mai ales, a audienţei şi a profilului cititorilor, în condiţiile în care nu au auditare oficială? Astfel, au urmat două întâlniri care mi-au demonstrat (dacă mai era nevoie) cât de jos a căzut moralitatea unor aşa-zişi patroni şi conducători de media clujeni. O primă întâlnire s-a desfăşurat în sala de şedinţe a CJ, în prezenţa lui Alin Tişe. La această întâlnire au participat atât reprezentanţi ai presei scrise (tipărite şi online), cât şi ai presei audio-video. În lipsa auditărilor, s-a "negociat" ca 50% din fonduri să fie direcţionate către presa scrisă, iar 50% către televiziuni şi radio (criteriul după care s-a ajuns la această sumă, citez dintr-un confrate din presa "quality": "hai, bă, să facem fitfty-fifty, că aşa e cel mai bine" !?).

Bun, dar acum rămânea o altă problemă: cum să fie împărţiţi aceşti bani pe "secţiuni"?. Alin Tişe a solicitat ca în cadrul fiecărei "secţiuni" (presă scrisă, respectiv audio-TV) să se negocieze criteriile de împărţire a banilor. Am spus-o şi atunci, o spun şi acum: aceste criterii nu se pot negocia. Ele există şi se folosesc în întreaga lume - tiraj, audienţă, profil al cititorului (în cazul presei scrise). E de datoria fiecăruia să poată face dovada acestei audienţe.

Pe "secţiuni"

Şi a urmat discuţia pe "secţiunea" presă scrisă, la sediul redacţiei unui cotidian local. Din fericire (dacă se poate folosi cuvântul "fericire" într-un asemenea context), la "negociere" au participat şi jurnalişti care nu sunt implicaţi direct în această poveste şi care pot confirma cele spuse în continuare. Din start, în condiţiile în care audienţa şi tirajul îi dezavantajau, s-au căutat alte criterii care să justifice primirea unor bani publici.

Un astfel de "criteriu" adus în discuţie a fost numărul de angajaţi. Adică cei care au un număr mai mare de angajaţi (sub pretextul protecţiei sociale) să primească mai mulţi bani. Ce înseamnă însă acceptarea unui astfel de criteriu? Stimularea concurenţei neloiale şi finanţarea din fonduri publice a incompetenţei şi a lipsei de eficienţă. Practic, cine are mai mulţi angajaţi care taie frunza la câini, să primească mai mulţi bani, să poată tăia frunze la câini în continuare.

Apoi s-a adus în discuţie criteriul vechimii. Care ar acredita ideea că cineva a început un proiect doar de 2-3 ani, dar care are deja rezultate mai bune decât "veteranii" de pe piaţă, să primească mai puţin, doar pentru că e mai "tânăr". Irelevanţa acestui criteriu vorbeşte de la sine, pentru a nu mai insista asupra lui.

Cel mai distractiv a fost când în discuţie s-a adus "criteriul numărului de abonamente". Moment în care am solicitat ca, în condiţiile în care se doreşte să se ia în calcul numărul abonaţilor, să se scadă abonamentele care sunt făcute de către instituţiile publice. Pentru că e absurd ca abonamentele făcute din bani publici să fie criteriu pentru acordarea altor bani publici! N-am apucat să duc însă argumentaţia până la capăt, pentru că mi s-a aruncat în faţă: "dacă insinuezi că am făcut presiuni pentru a se face aceste abonamente să aduci dovada!". Culmea e că eu nu afirmasem că s-ar fi făcut presiuni!

"Solidaritate? Doar când avem nevoie!"

În cele din urmă, s-a renunţat la orice criterii şi s-a trecut direct la târguială. "Tu iei atâta, eu atâta, mai las de la mine să se pună la tine, să fie bine. Să fie bine pentru toţi". Am încercat în zadar să le atrag atenţia că vorbesc despre bani publici, nu despre banii lor personali, că nu au niciun drept şi niciun criteriu care să justifice, de fapt, toată această mârlănie. "Hai, mă, Mihai, nu eşti om (sâc - nota mea!), acum trebuie să fim solidari. E criză!", mi s-a replicat. "Trebuie să ne înţelegem (sublinierea mea)", a continuat acelaşi personaj. După care, la atenţionarea unui alt coleg, care a spus, că, totuşi, fiind vorba de bani publici trebuie să existe o justificare a cheltuirii lor, a venit replica genială: "Dar pe cine interesează?"....

Nu are sens să dau numele personajelor de mai sus. Se recunosc singure. Câteva elemente ajutătoare, totuşi. Unul dintre aceste personaje, declara săptămâna trecută pentru City News, profund mirat (!?) că "nu înţelege cum, la discuţiile legate de finanţarea din partea Consiliului Judeţean, pe Mihai Goţiu îl interesau mai mult principiile decât banii"... Iar alt personaj, la extrem de puţin timp după ce făcea apel la "solidaritatea de breaslă", scria un editorial în care anunţa cât e de bucuros că se închide Clujeanul (ei, uite că nu s-a închis). Ca şi cum eşecul ziarului lui, faptul că nu are cititori ar avea vreo legătură cu Clujeanul, cu succesul lui, nu cu propria incapacitate şi incompetenţă!

Tiraje şi audienţă

Bun. Şi acum trebuie făcute nişte precizări legate de audienţă şi tiraj. Majoritatea ziarelor locale au un tiraj de aproximativ 2.000 de exemplare. Asta nu pentru că s-ar vinde atâtea, ci pentru că nu lucrează tipografiile cu tiraje mai mici! Singurele publicaţii auditate BRAT (Biroul Român de Audit al Tirajului) sunt Clujeanul şi Monitorul de Cluj şi a mai fost Cluj Expres, care între timp s-a închis. În curs de auditare este Adevărul de Seară. Cu o menţiune, ultimele date publice pentru Monitorul de Cluj sunt din septembrie 2008. Atunci Monitorul de Cluj avea un tiraj pe ediţie de 2.069 de exemplare, dintre care vândute 1.582. În septembrie 2008, Clujeanul avea, pe ediţie, 7.144 de exemplare tipărite, respectiv 5.656 vândute. Pentru celelalte publicaţii locale nu există date oficiale, decât propriile declaraţii!

Din punct de vedere al audienţei, Clujeanul a fost creditat în cea mai recentă furnizare de date a SNA (Studiul Naţional de Audienţă) cu 34.000 de cititori. La nivelul judeţului Cluj, la ora actuală, Clujeanul este urmat de Libertatea (16.000 de cititori), Adevărul (12.000), Cancan (12.000), Jurnalul Naţional (12.000), Evenimentul Zilei (11.000), Click (10.000), Cotidianul (6.000), România Liberă (4.000) şi Ziua (4.000). Alte publicaţii locale nu sunt auditate în SNA. De menţionat că în acest SNA este vorba de cotidianul naţional Ziua, nu de Ziua de Cluj. Dar Ziua de Cluj se vinde doar împreună cu Ziua "mare". Oare câţi cititori ar putea avea în plus?

Date pentru traficul pe internet

Pentru traficul pe internet sunt folosite ca instrumente de măsură SATI şi Trafic.ro. Unele publicaţii sunt înscrise în ambele clasamente, altele doar în câte unul din ele. Iată cum se prezintă situaţia din acest punct de vedere, luând ca şi criteriu numărul de vizitatori unici în mai 2009.

Raport SATI - luna mai 2009/ vizitatori unici

citynews.ro - 248.0002

clujeanul.ro - 190.589

clon.ro - 75.746

monitorulcj.ro - 52.924

Notă: Citynews.ro este un site regional, site-ul având pagini de Cluj, Sibiu, Alba, Maramureş, Bistriţa-Năsăud şi Mureş. Realizate pe baza conceptului clujeanul.ro, şi cu o parte din conţinut asigurat de clujeanul.ro, site-urile regionale ale Publimedia (banateanul.ro, bihoreanul.ro, clujeanul.ro, hunedoreanul.ro, sibianulonline.ro şi ieseanul.ro) au avut, cumulat, 701.239 de vizitatori unici în luna mai.

Raport Trafic.ro - luna mai 2009/ vizitatori unici

citynews.ro - 264.482

clon.ro - 74.874

ziuadecj.ro - 65.197

monitorulcj.ro - 46.129

ziarulfaclia.ro - 40.486

ftr.ro (Foaia Transilvana) - 39.904

szabadsag.ro - 28.601

Concluzii

Înainte de a împărţi presa în tabloidă şi quality, toţi cei care se pretind jurnalişti ar trebui să privească în ograda proprie. Iar singurul criteriu la care au dreptul să se raporteze este cel al propriilor cititori. Asta pentru cei pe care îi interesează cititorii. Cu atât mai mult dacă au pretenţia ca instituţiile media pe care le conduc să fie subvenţionate din bani publici.

Îi transmit pe această cale preşedintelui Consiliului Judeţean Cluj, Alin Tişe că, în condiţiile în care intenţionează să continue demersul său, îi voi cere socoteală pentru fiecare leu din bugetul public pe care îl gestionează. În calitate, în primul rând, de contribuabil, nu de jurnalist. Luarea în calcul a oricărui alt criteriu decât cel al tirajului şi audienţei (dovedite, nu povestite) nu va face decât să arate că intenţia lui nu este de a ajuta presa care se adresează cititorilor, ci de a ţine în viaţă diferite publicaţii tip "goarnă", subordonate diferitelor interese politice sau economice. De subvenţionare, din bani publici, a unor proiecte media falimentare.

Pe de altă parte, ţin să-i asigur pe cititoriii Clujeanului că, indiferent de context, aşa cum a remarcat şi un "coleg" de breaslă (chiar dacă pentru el e de neînţeles), principiile vor fi mai presus decât banii. Şi, oricât ar fi de dureros, prefer închiderea unei publicaţii decât subordonarea ei diferitelor interese, altele decât cele strict de business de presă.

Şi îmi mai cer scuze acelor colegi, afectaţi indirect de cele scrise mai sus, care încearcă să-şi facă munca onest în diferitele redacţii clujene, dar a căror activitate e compromisă de cei care îi conduc şi, în cele din urmă, îi reprezintă.