Ce au în comun amanta lui Paszkany, Almodovar, premiul Oscar şi presa din România?

1  0  0  0 

Pictorialul realizat în 2005 de CLUJEANUL cu Anamaria Feher, fata cu care patronul lui CFR, Arpad Paszkany, s-a întors din vacanţa din Dubai, a fost preluat de zeci de instituţii media din România - cotidiene naţionale sau, televiziuni, site-uri de ştiri. O simplă căutare pe google cu "anamaria feher" arată o parte a listei celor care s-au "dedulcit" la acest subiect.

Alături de demisia ministrului de Interne, Gabriel Oprea, pictorialul cu iubita lui Paszkany au constituit, pe 13 ianuarie 2009, ceea ce se cheamă "subiectele zilei". În proporţie de peste 90%, ceea ce au oferit aceste ziare, televiziuni şi online-uri au fost, însă, exact aceleaşi informaţii şi imagini care au apărut şi în clujeanul.ro. În unele cazuri s-a precizat sursa şi, doar în câteva situaţii, pe online, s-a pus şi un link către articolul iniţial, de pe clujeanul.ro. Atenţie însă, exceptând publicaţiile grupului MediaPro/ Publimedia, din care face parte şi clujeanul.ro şi cu care există acorduri de principiu de preluare, singurele instituţii media care au cerut acceptul de prezenta informaţiile şi imaginile din clujeanul.ro au fost Click şi Libertatea. După ce au fost sesizaţi, colegii de la Realitatea.net au pus şi ei link către clujeanul.ro.

În toate celelalte cazuri este vorba despre ceea ce, pe româneşte, se numeşte, simplu, HOŢIE. Desigur, există legi, dar sunt încâlcite şi ai toate şansele să-ţi încărunţească barba până ţi se face dreptate. Există şi nişte recomandări ale Clubului Român de Presă, pe care nimeni nu se oboseşte însă să le aplice. Acest caz este doar un exemplu dintr-un lung şir de preluări fără acord, mai ales în domeniul presei online, cu consecinţe foarte grave pe termen mediu şi lung.

Multiplicarea iresponsabilă a conţinutului unui ziar online este principalul mijloc prin care munca reporterilor este devalorizată. Pentru a obţine o informaţie în exclusivitate, un reportaj, un pictorial ori o anchetă, o instituţie media trebuie să investească sume serioase (salariile reporterilor, tehnologie etc.) în speranţa că materialul finit îi va aduce un anumit trafic, audienţă ori tiraj. Pe baza acestui trafic, audienţă, tiraj respectiva instituţie media va vinde, mai departe, spaţiu publicitar şi-şi va amortiza costurile, ba, mai mult, va obţine şi un profit. Prin multiplicare, în câteva ore, materialul finit nu mai valorează, însă, mai nimic. Un online care preia (a se citi "fură") în mai puţin de 5 minute munca unui jurnalist de câteva ore, zile şi (în anumite cazuri) chiar săptămâni ori luni, poate vinde spaţiu publicitar la fel, ori chiar mai bine, decât cei care au realizat efectiv materialul în discuţie.

La ora la care scriu acest comentariu, articolul inţial publicat de clujeanul.ro despre iubita lui Paszkany avea peste 12.000 de accesări. Cumulat, toate celelalte site-uri care au preluat cu "copy-paste" articolul, fără să pună şi link, au depăşit (într-o estimare foarte lejeră) peste 200.000 de accesări. Efectele acestei situaţii sunt lesne de prevăzut: pentru patronii de presă va fi mult mai simplu şi profitabil să investească într-un editor "copy-paste" care, în câteva ore, va avea o "producţie" similară de ştiri cu cea a unei redacţii întregi într-o săptămână ori chiar într-o lună. Cine va mai investi, în aceste condiţii, în producţia reală de ştiri, nu în cea furată? Cine îi va mai plăti pe reporterii de teren, pe fotografi, pe şoferi?

Devalorizarea muncii jurnaliştilor nu este însă singurul efect negativ al presei "copy-paste". Preluarea articolului din clujeanul.ro (şi din nou subliniez, acesta este doar un exemplu pentru un fenomen de masă) s-a făcut fără o minimă verificare! Practic, au fost vehiculate aceleaşi informaţii pe care le-a publicat clujeanul.ro. Mulţumim celor care au furat de la noi pentru faptul că au încredere în corectitudinea materialelor pe care le publicăm . Dar...

În 2003, pelicula "Hable con ella" (Vorbeşte cu ea), a lui Pedro Almodovar, a ajuns să câştige Oscarul. Povestea filmului, sursa lui de inspiraţie, a început, însă, în 1993, în România. Atunci, un ziar central a publicat un material primit de la corespondentul de la Baia Mare, despre cazul unei fete care ar fi înviat la morgă după ce a fost violată. Ştirea, preluată fără verificare, a ajuns atunci din ziarul din Baia Mare în presa centrală şi, de aici, mai departe, în presa internaţională. Asta în condiţiile tehnologice de comunicare din 1993... Bineînţeles că ştirea era o invenţie (un "fonfleu" de presă) pornită de la prezentarea, într-o revistă clujeană :) de limbă maghiară, la rubrica de "curiozităţi de pretutindeni", a unei întâmplări care ar fi avut loc în secolul al XVIII-lea la... Valladolid (mai multe amănunte despre această poveste puteţi găsi aici). Gândiţi-vă acum câte asemenea "învieri miraculoase" sunt scrise, preluate şi multiplicate fără nicio verificare în condiţiile actuale de comunicare.

Nu mediul (online-ul) este însă de vină pentru aceste efecte. Avantajele pe care le oferă ziariştilor sunt enorme (dar nu fac subiectul acestui articol). De vină este utilizarea iresponsabilă a acestui mediu. Folosirea lui inconştientă dăunează grav sănătăţii presei. Şi a jurnaliştilor.

P.S. Clujeanul.ro le mulţumeşte celor care au preluat corect informaţiile, cu acord de preluare, prezentând sursa iniţială, şi, în cazul variantelor online, punând un link către articolul din clujeanul.ro. Este un semn că există şi jurnalişti care au un minim respect atât pentru munca lor, cât şi pentru cea a colegilor de breaslă.

UPDATE: Un articol foarte interesant despre modul în care se citează sursa în online şi se pun link-uri am citit astăzi (articolul observ că e publicat ieri, 13 ianuarie) pe blogul lui Iulian Comănescu. E un manifest al unor jurnalişti online danezi şi un comentariu al lui Iulian Comănescu. Puteţi citi articolul aici.