Ce ţi-e şi cu Pula şi Figa

7  0  0  0 

DE LA PULA LA FIGA. Localitate cu 7.200 de locuitori, aflată la 30 de kilometri de Cagliari, Pula este cunoscută pentru ruinele fostului oraş fenician Nora şi pentru cei aproximativ 10 kilometri de plajă cu nisip foarte fin. Figa, aflată la 5 kilometri de Beclean, este un sat cu aproximativ 400 de locuitori, cu o herghelie căutată de turişti şi cu băi sărate aflate în renovare. FOTO: Dana Stoica (Pula) & Aida Ilie (Figa)

Aţi fost la Pula? O asemenea întrebare îi face să ridice din sprâncene pe românii care se nimeresc în sudul insulei italiene Sardinia, scăldată de apele Mării Tireniane. Este vorba de o localitate foarte căutată de turişti pentru plajele cu nisip fin şi mare limpede.

De altfel, de Pula se leagă şi istoria insulei sarde: aici se găsesc ruinele fascinantei localităţi Nora, primul oraş fenician al locului. Pe scurt, 3.000 de ani de istorie, concentraţi într-un orăşel cu 7.200 de locuitori şi nu mai puţin de 26 de hoteluri.

La plajă în Pula

Un autobuz pe care scrie Pula în locul destinaţiei nu are nimic surprinzător pentru locuitorii din Cagliari, cel mai mare oraş din sudul Sardiniei, dar nici pentru turişti. Cel puţin dacă nu e vorba de români veniţi pentru prima dată aici... Orăşelul a fost botezat cu un termen provenit din sardă, amestec de spaniolă şi italiană, limba veche a insulei, care cunoaşte nenumărate variante: pula, adică frunza uscată care acoperă porumbul.
Cu mai puţin de 5 euro, în lipsa unei maşini, se poate cumpăra un bilet de autobuz dus-întors. Drumul durează până într-o oră, iar şoseaua merge paralel cu marea, traversând din când în când sate în care te izbeşte un parfum tipic mediteranean: case cu ferestre mari, garduri aprinse de flori viu colorate, străzi pietruite, magazine mici cu denumiri în sardă, imposibil de găsit în Cagliari.

Orgoliu local

Şi în Pula se vorbeşte sardă. O după-amiază tipică de vară, în centrul orăşelului cu climat sub-tropical şi nu mai puţin de 10 kilometri de plajă, îl uimeşte pe vizitator prin acalmia totală. Localnicii se destind pe terase, în faţa halbelor cu bere, ori se plimbă pe biciclete, strecurându-se printre maşinile turiştilor care fac parcă notă discordantă cu peisajul.

Toţi sunt mândri de identitatea lor de sarzi, pe care încearcă să o şi vândă. Centrul este împânzit cu magazine de suveniruri, de unde nu lipsesc obiectele decorate cu steagul-simbol al Sardinei - cei 4 mauri cu ochii legaţi la ochi, reprezentând victoria sarzilor asupra cotropitorilor arabi veniţi din nordul Africii. Oricum, de 50 de ani, localitatea supravieţuieşte din turism, pe lângă floricultură şi agricultură, cele mai cunoscute fiind roşiile de Pula.

Prietenoase, zâmbitoare chiar în faţa aparatului de fotografiat, gazdele râd amuzate când aud de semnificaţia numelui Pula în limba română, care, pe alocuri, se aseamănă cu sarda, datorită fondului latin comun.

Ruinele de la Pula

La 15-20 de minute de mers pe jos se găsesc faimoasele plaje din Pula. Deşi la mare căutare printre turişti, dar şi printre localnici, nu au nimic din agitaţia staţiunilor “comerciale”. Lipseşte muzica adesea agasantă a teraselor, abia că se aude însăşi marea, incredibil de limpede, iar nisipul este fin şi curat.

Tot aici se găsesc şi fascinantele ruine ale oraşului Nora, una dintre cele mai vechi aşezări urbane ale Sardiniei, construită de fenicieni. Devenită un prosper oraş roman, Nora a supravieţuit până în secolul V, când vandalii au ocupat insula.

Impresionant este şi turnul aflat pe o insuliţă în apropierea ţărmului, ultimul rămas în picioare, din cele 3 construite aici în secolul XVI, pe când Regatul Sardiniei era sub dominaţie spaniolă, pentru a se apăra în faţa invaziilor arabe.

La băi în Figa

Satul Figa se află ceva mai aproape de judeţul Cluj, la câţiva kilometri de oraşul Beclean, de care şi depinde din punct de vedere administrativ. Italienii care văd indicatorul care îi îndrumă spre Figa, se distrează copios şi ţin să-şi facă fotografii cu el. Explicaţia e simplă: în italiană figa este denumirea populară a organului genital al femeii.

Cei ce încearcă să ajungă în Figa trebuie să parcurgă un drum destul de lung şi anevoios, care se termină la poalele unei păduri dese. Casele sărăcăcioase au început, încet, încet să se renoveaze, pe măsură ce tinerii se întorc de la muncă din Spania sau Italia. “Nu mai aveţi unde să mergeţi de aici. Sutem singurul sat din pădure”, strigă o localnică.

Localnicii mai în vârstă habar nu au ce înseamnă numele satului în italiană. Tinerii zâmbesc însă cu subînţeles pe sub mustăţi. Din punct vedere istoric, localitatea este atestată în jurul anului 1.300, sub denumirea de "terra seu villa Fighe", dar urme ale locurii există încă de pe vremea dacilor.

Figa, adică ”smochina”

Conform istoricului clujean Tudor Sălăgean, numele satului provine din latinescul ”ficus”, trecut prin italianul ”fico” şi maghiarul ”fuge” care înseamnă smochin, adică cel mai vechi copac menţionat în Biblie.
"Între anii 800 şi 1300 a fost o perioadă de încălzire a climatului românesc. Unele date sugerează că era mai cald decât în prezent, deci e posibil să fi existat smochini în zonă, de unde şi numele pe care îl deţine. De asemenea, în zonă au existat şi familii maghiare cu numele Fuge. O localitate atestată tot sub denumirea de Figa există şi în Slovacia, încă de la 1294”, mai spune Tudor Sălăgean.

De pe vremea dacilor

Ca şi în cazul localităţii italiene Pula, Figa are o destul de bogată istorie. La aproximativ 300 de metri vest de drumul care leagă Figa de Beclean, într-o depresiune, se află situl arheologic Băile Figa. “Încă din vremea dacilor, se pare că aici au existat exploatări de sare de suprafaţă. Urmele au fost găsite în albia râului, sub forma unor construcţii şi amenajări din lemn, prezente neuniform în partea superioară a cursului apei. în 1977, geologul bistriţean Ioan Chintăuan a descoperit o troacă de lemn, care pare că era utilizată în acest scop şi care datează din anul 1.000 î.Hr.”, susţine purtătorul de cuvânt al Primăriei Beclean, Caius Diugan.

Primarul Becleanului, Nicolae Moldovan, doreşte să valorifice zona construind în depresiune o staţiune pentru turiştii atraşi de frumuseţea împrejurimilor.
“La 31 martie s-au făcut primele săpături pentru viitoarea staţiune balneară şi de tratament, investiţia, realizată în cea mai mare parte din fonduri PHARE, urmând a fi finalizată în acest an. Potenţialul turistic al Băilor Figa constă în apele curative şi în nămolul sărat, cu proprietăţi deosebite de vindecare în diferite boli ale sistemului nervos periferic, boli ale aparatului locomotor, şi boli ale aparatului genital... feminin”, afirmă Nicolae Moldovan.

Excursii pe cai

Satul Figa nu e cunoscut doar pentru apele curative, ci şi pentru herghelia care se află la capătul satului, înfiinţată în 1955 cu cai din rasele Lipiţan, Furioso North-Star, Nonius şi Ardenez. De altfel aici se organizează şi o etapă din cadrul Campionatului Naţional de Atelaje, care s-a desfăşurat la începutul acestei luni. Doritorii pot participa şi la excursii în împrejurimi sau pe distanţe lungi, până la Colibiţa, Piatra Fântânele, Poiana Narciselor, Lacul Lala, Vârfurile Ineu, Ineuţ şi Roşu. Parcurgerea acestor circuite poate dura până la o săptămână.

“La noi în sat toată lumea are cai. Bărbaţii merg mai mereu călare şi la sărbători ieşim cu ei împodobiţi prin sat şi ne întrecem. Lângă Figa este chiar şi o herghelie unde vin mulţi turişti, şi români, şi străini. Săptămâna trecută au fost veniţi nişte ruşi, francezi şi italieni. Vin aici şi se plimbă cu trăsura sau învaţă să călărească”, afirmă mândru Dan, un fecior din Figa.

Acestea sunt Figa şi Pula, două localităţi care atrag zâmbete datorită denumiri lor, dar care au multe alte lucruri cu care se pot mândri.

Înstruţatul boului

Localnicii din Figa mai păstrează încă, la loc de cinste, o serie de obiceiuri şi ceremonii. Cea mai cunoscută e înstruţatul boului (foto), sărbătoare ce are loc în duminica de Rusalii. Atunci, sătenii împletesc cununi de grâu şi flori de câmp ce urmează să fie purtate de tineri la oficierea căsătoriilor.

”Obiceiul ăsta e de vreo 300-400 de ani. Cu o zi înainte de Rusalii fetele şi băieţii din sat se adună în grupuri şi fac o cunună de flori. Duminica ei o pun în coarnele celui mai frumos bou din sat. Taurul este purtat de feciori, îmbrăcaţi în costume naţionale, de-a lungul satului, iar fata care îl prinde se spune că se va căsători prima în acel an“, povesteşte Aura, una din fetele din sat.

Alte obiceiuri pe care sătenii le practică sunt legate tot de sărbătorile creştine şi momentele importante ale anului. Astfel, la cumpăna dintre ani se aprind roţi de cauciuc în mijlocul satului pentru a alunga răul din anul care pleacă şi a aduce bine pentru cel ce urmează. De asemenea, copii merg la colindat, cu steaua, capra sau pluguşorul.

“La Paşti mergem toţi la biserică în costume populare şi fetele şi băieţii din sat se strâng după slujbă şi cântă tot felul de cântări religioase, dar de asemenea se fac şi baluri”, spune Maria Lăcătuş, o localnică.