Primele fotografii din interiorul fabricii Nokia

Reporterii de la clujeanul.ro au reuşit însă să intre în fabrica Nokia de la Jucu după acest moment "0" al istoriei companiei finlandeze în România. S-a întâmplat în jurul orelor 15. Muncitorii firmei germane pe care Nokia a ales-o să construiască fabrica, Golbeck, lucrează de zor în exteriorul fabricii. Escavatoarele, betonierele şi buldozerele sunt pretutindeni. Totul se face repede ca şi cum ar exista o permanentă întârziere. Lângă şantierul păzit de angajaţii unei firme clujene de securitate se află creierul noii construcţii. În barăcile albe se află inginerii firmei Golbeck, dar şi staff-ul de la Nokia. Şeful de şantier, Goldbeck junior, dă asigurări directorului de proiect de la Nokia, Allan Knight: "We light the fire so that things may go faster" ("Am făcut demersuri pentru ca lucrurile să se mişte mai repede" - n.r.).

Fabrica este împărţită în 3 hale uriaşe. Niciuna dintre hale nu este finisată. La fiecare se poate observa scheletul metalic al tavanului. În loc să vedem ingineri care asambează telefoane mobile, vedem muncitori în haine murdare. Intrarea în fabrică se face printr-o hală, un fel de antecameră uriaşă unde sunt depozitate materiale de construcţie: role de oţel, nişte ţevi şi grinzi metalice. Într-unul dintre colţuri a fost postată o mini-macara care şomează. Aici activitatea este minimă. Din când-în-când vezi câte un muncitor care transportă ceva. Din această hală se intră în alta, de trei ori mai mare. Pereţii acestei a doua hale sunt acoperiţi cu schele. În partea stângă au fost "tăiate" mai multe uşi de acces pentru persoane. Una dintre acestea duce la nişte scări, care urcă spre o zonă de birouri. Nimic nu este finisat. Există doar uşi şi geamuri. Podeaua prăfuită este din beton brut. Vedem câţiva muncitori care lucrează la finisaje. Se sudează şi se şlefuieşte fier. Ultima şi cea mai mare dintre săli este şi cea mai importantă. Singurul mod de a intra aici este de a trece prin celelalte două hale postate înaintea ei.

"How do we get to the assembly line" ("Unde este linia de asamblare?"), îl întrebăm pe un muncitor care duce o scară şi pe care, l-am presupus străin. Acesta ne răspunde că nu înţelege decât română şi ne îndrumă spre linia de asamblare. "S-a pornit deja producţia de telefoane? Unde sunt, că eu nu ştiu. Să ne dea şi nouă", glumeşte muncitorul. Producerea primului telefon de la Nokia s-a făcut atât de discret încât de acest eveniment nu ştiau nici cei care munceau acolo. Imediat după intrarea pe partea dreaptă a acestei hale apar trei porţi de fier, imense şi roşii. Pe ele scrie cu litere de-o şchioapă: "DO NOT ENTER". De aici încolo accesul nostru este interzis. Am văzut şi aşa prea mult. Dacă la început credem că vom vedea linii de asamblare şi telefoane Nokia peste tot, aşteptarea ne-a fost înşelată. Nu am văzut nici măcar un telefon şi nici măcar un angajat efectiv al Nokia. Peste tot erau muncitori ai firmei Goldbeck sau ai antreprenorilor români care au subcontractat anumite servicii.

Cu toate acestea vizita a fost impresionantă. După ce ieşi din fabrică, ai impresia că totul pare mai mare din interior. Cele trei hale uriaşe sunt mai mari decât orice am văzut până acum. Aici îşi vor desfăşura activitatea nu mai puţin de 2.000 de oameni. Va fi un microcosmos autonom, un adevărat oraş în oraş. Fabrica va fi deservită de restaurante, hoteluri, locuri de recreere. În Cluj, va mai apărea un oraş, Nokia Village. Acesta va schimba pentru totdeauna viaţa clujenilor. Oraşul va face parte din circuitul de producţie a celui mai mare producător de telefoane mobile din lume.