La 16 ani a părăsit Clujul şi a plecat în SUA. După facultate, a lucrat într-o prestigioasă companie, mai întâi în New Jersey, iar apoi în Europa, la Londra. Nu s-a oprit acolo şi a luat-o iar de la capăt, pe un alt continent: s-a dus să predea engleză tocmai în Thailanda. Destinul a readus-o acasă, în oraşul său romantic, cum îi place să-i spună, unde s-a căsătorit cu iubitul său din liceu şi a pus bazele unui centru de limba engleză pentru copii.

Experienţa americană

"Am ajuns în SUA pentru că mama a plecat la bursă pentru doctorat. Am plecat din Cluj după clasa a X-a, de la Liceul "Avram Iancu", şi am terminat acolo, în Michigan, East Lansing", povesteşte Linda Mihalca, o profesoară clujeană de 28 de ani. A urmat universitatea, cu dublă specializare (relaţii internaţionale şi limba franceză), în Atlanta, după care a început să lucreze pentru compania Bloomberg, în domeniul financiar, în Princeton, New Jersey.

După doi ani, însă, în 2002, a părăsit SUA, stabilindu-se cu serviciul peste Ocean, în Marea Britanie. "Compania a decis să deschidă o nouă secţie în Londra, unde se afla al doilea birou al nostru ca mărime, după New York", îşi aminteşte clujeanca.

Au trecut alţi doi ani, după care a început să simtă că-şi doreşte altceva de la viaţă. "Întotdeauna m-au interesat locurile noi, genul de oameni, cultura. De peste tot de pe unde am fost am luat ceva, am învăţat ceva despre viaţă şi despre mine", mărturiseşte Linda.

Prin urmare, s-a înscris la un curs intensiv de formare a profesorilor de limba engleză, care se referea la metodologie, la teorie şi la ore de predat efectiv. "Iniţial am plecat în Bangkok, unde era acest curs. Apoi mi-am căutat de lucru tot în Thailanda, în Chiang Mai, al doilea oraş, în nordul ţării, spre graniţa cu Burma", rememorează tânăra.

Hong Kong, de la nord la est

"Experienţa cea mai plăcută a fost cat am predat la o şcoală de guvern, unde erau majoritatea copii săraci. Aveam clase foarte mari, cam 25 de copii pe grupă, de la 6 la 10 ani. A fost dificil la început. Acesta a fost primul test real. Deşi a fost greu până mi-am găsit un echilibru, m-am descurcat foarte bine, iar copiii niciodată nu vroiau sa termine ora", spune profesoara.

Clujeanca şi-a dat astfel seama că preferă să lucreze mai degrabă cu cei mici decât cu adulţi şi a plecat în Hong Kong, unde ştia că sunt mai căutaţi profesorii pentru clasele de copii. "Am căutat job numai după ce am ajuns acolo, unde erau mii de grădiniţe, şcoli şi centre de limba engleză. Într-o zi lucram în tot Hong Kong-ul de la nord la est, în partea centrală şi pe insulă, la două grădiniţe internaţionale, la câteva şcoli de stat şi la un centru particular unde mergeau cei înstăriţi", subliniază clujeanca.

Engleza cu mişcări

După ce a trăit 11 ani peste hotare, destinul pare să o fi readus la Cluj, unde s-a căsătorit cu iubitul său din liceu. "Am ţinut legătura în toţi aceşti ani, iar când m-am întors a fost natural să ne căsătorim. Clujul a rămas acelaşi din multe puncte de vedere, adică oraşul meu favorit, romantic. Şi în multe privinţe s-a schimbat enorm, cu multe magazine, străzi aranjate, parcuri, care arată progresul", precizează profesoara.

Odată reîntoarsă, nu a uitat de pasiunea sa pentru a îi învăţa limba engleză pe copii şi a pus bazele centrului Kidzone. A studiat piaţa mai întâi şi a înţeles că un asemenea proiect nu putea fi decât binevenit, mai ales că aici sunt primiţi chiar şi micuţii de 2 ani. "Metodele pe care ne axam sunt moderne, cu multe jocuri educative, încât să atragă copiii. De pildă, prin metoda Zoophonics, îi învăţăm alfabetul englezesc cu ajutorul animalelor: litera "a" este un alligator (aligator), "b" bear (urs), "c" cat (pisică). Ei, până la o anumită vârstă, au dezvoltată partea dreaptă a creierului şi învaţă mult mai uşor prin poze, sunete şi mişcări", conchide clujeanca.

Aproape de tsunami

Linda a trecut şi prin emoţiile tsunamiului care a lovit Thailanda în decembrie 2004, scăpând teafărăl ca prin urechile acului. "Am ajuns pe insula Phuket între valuri. Eram cu nişte prieteni în excursie. Pe când am ajuns, am observat că toţi erau panicaţi, urlau, fugeau pe stradă. Normal că nu ştiam ce se întamplă, că nu aveam de unde", povesteşte clujeanca. Când a văzut toate astea, a întors maşina şi a luat-o spre ieşirea de pe insulă.

"Pe când am ieşit cu totul de pe insulă, drumul fusese deja blocat pe coasta spre nord din cauza distrugerii. Am văzut la ştiri străzile pe care fusesem cu ore în urma distruse, ca şi plajele pe care fusesem cu o zi înainte", îşi aminteşte Linda.