Marcelino eşti tu

1  0  0  0 

Timp de două luni a băut aproape non-stop, a mâncat de şapte ori şi a slăbit 25 de kilograme. Nu mai muncea, femeia iubită îl părăsise, iar la ziua lui nu a venit niciun prieten. Atunci, Marcel Raţ şi-a promis că îşi va reface viaţa, renunţând la băutură. Dar cum a ajuns într-o situaţie atât de gravă?

Dragoste la prima vedere

La sfârşitul anilor '70, Marcel (Marcelino, cum îi spun prietenii) era un băiat frumuşel. "Heheee, îşi rupeau gâtul fetele uitându-se după mine", râde el. Juca fotbal - iniţial la "U", apoi în lotul naţional de perspectivă al CFR Cluj, respectiv la Minerul Rodna.

Într-o zi, băiatul a văzut o fată coborând scările complexului Mercur, din Gheorghieni. "Simţeam că m-am îndrăgostit din prima clipă de Lena", îşi aminteşte el. Era în mai 1979. El a făcut armata şi, timp de un an, s-a iubit cu Lena doar prin scrisori şi telefoane. În vara anului 1980, a venit însă rândul dragostei trupeşti, iar în 1981 s-au căsătorit. "Ea era deja însărcinată. Ne iubeam enorm, însă părinţii ei nu mă plăceau, spuneau că sunt un Don Juan. Odată m-au văzut de braţ cu o colegă de la brigada artistică şi mi-au scos bârfe", povesteşte el. "Eu nu am înşelat-o niciodată. Mi se pare că aşa îţi furi singur căciula. Nu pot să mângâi pe cineva dacă nu simt nimic pentru persoană", explică Marcel.  Însă nu posibilele amante au fost cele care i-au adus necazuri lui Marcelino, ci un inamic mult mai de temut: alcoolul.

"Nu eşti bărbat dacă nu bei"

Marcel muncea la o fabrică de porţelan, unde băutul după terminarea orelor de muncă era la ordinea zilei. "Cică mergeam la "una mică" şi stăteam până se închidea restaurantul. Azi aşa, mâine aşa... ştii cum erau vorbele cu "nu eşti bărbat, nu ai ambiţie dacă nu mai bei cu noi"... Era mai mult de atât, pentru că dacă nu erai partener de băut, colegii deveneau suspicioşi, te excludeau la locul de muncă", povesteşte Marcel.
În tot acest timp, Lena a devenit din ce în ce mai nefericită, însă soţul ei nu îi observa durerea. Sau o considera o exagerare. "Cărei femei îi place să se culce cu "butoiul de bere" lângă ea? Dar atunci nu conştientizam cât e de grav. Apoi am aflat că tatăl ei era alcoolic şi ea era traumatizată de asta", îşi aminteşte el.

Nu era agresiv fizic, însă violenţa verbală nu lipsea din casă, aşa că scandalurile se ţineau lanţ. "Între timp murise mama, tata paralizase, eu intrasem în depresie şi simţeam nevoia să beau şi să mi se plângă de milă", detaliază Marcel. În 1997, Lena nu a mai rezistat şi a intentat divorţ. La Tribunal au mers ţinându-se de mână. "Judecătoarea m-a întrebat: "Chiar vreţi să divorţaţi?", iar eu am zis: "Eu nu vreau, dar dacă tot am venit până aici"... Adevărul e că nu o hârtie ne-ar fi ţinut împreună", povesteşte Marcelino.

"Vreau să îmi văd femeia goală"

Au mai locuit o vreme în acelaşi apartament, dar se gospodăreau separat, iar pe el îl durea că ea avea, de acum, viaţa ei, şi nu îi mai dădea socoteală. A urmat mutarea Lenei, care a dus cu ea multe din lucrurile agonisite de Marcel. Lena s-a mutat la Turda, iar cei doi copii ai lor au mers cu ea. A urmat un drum al lui Marcel, cu taxiul, la Turda, în căutarea Lenei care nu îi spusese unde se mută exact. A fost apoi rândul ei să îl caute de ziua lui, însă Marcel era... la crâşmă.

Bărbatul îşi aminteşte: "Am mers într-o zi la Turda cu gândul să mă împac şi aşa s-a şi întâmplat. Am rămas împreună acolo, iar eu am început să câştig din ciubucuri. Obişnuiam să îi spun: "Suntem în Turda, nu avem bani, dar ne iubim. Mâncăm o ciorbă şi ne e bine". S-a dovedit a nu fi suficient. Certurile au reînceput.

Cei doi au revenit la Cluj în 2003, în chirie la una din mătuşile lui Marcel, apoi la tatăl lui, însă nici acolo nu au dus-o bine: "Nu aveam intimitate. Pe femeia pe care o iubesc vreau să o văd goală prin casă. Când puteam să stăm numai noi doi, eram ca doi copii bucuroşi". Cu toate nemulţumirile pe cap, o ceartă cu tatăl său i-a fost suficientă lui Marcel să mai "tragă o beţie zdravănă". Consecinţa? Lena a plecat din nou. "Se mai întorcea uneori, dar mi se părea că e doar pentru sex, că sunt un gigolo", spune Marcel.

Astfel, atunci când un prieten l-a chemat să muncească în Italia, bărbatul nu a ezitat: "Acasă nu mai aveam pe nimeni".

A ajuns la 49 de kilograme

A lucrat la ferma unui italian, unde dădea de mâncare inclusiv unor bufniţe, dar îngrijea şi un cal în valoare de un milion de dolari. "Între timp, cu Lena am reînceput comunicarea la telefon. Eu îmi schimbasem comportamentul, m-au influenţat italienii. Nu mai eram mojicul român care nu îşi respectă femeia şi care crede că totul i se cuvine. Iar ea a observat asta", spune Marcel.

A revenit în ţară, însă nu le-a mers mult timp bine. "Într-o zi am sunat-o şi mi-a zis că e în drum spre Germania, că rămâne acolo. Parcă îmi dăduse cineva în cap". Atunci a început "băutul maraton". Timp de două luni, aceasta a fost singura preocupare a lui Marcel, care s-a lăsat cu urme adânci, inclusiv fizice - slăbise 25 de kilograme şi ajunsese la 49 (la peste 1,70 metri înălţime). "Mâncasem de şapte ori în două luni. De ziua mea, în octombrie 2008, când am văzut că nu mă caută nimeni, am făcut un duş şi am mers la oglindă. Eram treaz. Am văzut un om cu ochii ieşiţi din orbite, bolnav, slab şi depresiv. Am realizat că era foarte grav şi mi-am promis că voi înceta cu băutul".

A început să ia vitamine, să mănânce sănătos, să meargă la sala de fitness. Şi-a luat o slujbă ca taximetrist, pe care o are şi acum. Iar Lena? "E în Germania. Mi-a zis, la telefon, "te iubesc" pentru prima dată în 30 de ani. A mai zis că în iulie va fi în Cluj şi va dormi lângă mine...". Nu mai e mult până atunci...

Marcelino nu e persoană publică şi nici nu a inventat vreo maşinărie senzaţională. Drama lui, însă, e drama posibilă a oricăruia dintre noi. Înlocuieşte alcoolul cu orice altceva care ţi-a tulburat vreodată echilibrul, starea de bine, chiar viaţa toată. Şi vei vedea că povestea lui Marcelino e povestea ta.