Avansarea lui Maurizio Trombetta în poziţia de antrenor principal la CFR Cluj, după ce fusese adus pentru a-l seconda pe Ioan Andone pe banca tehnică a "feroviarilor", a însemnat un reviriment al echipei, încununat cu o victorie de senzaţie în deplasare, la AS Roma, în primul meci din grupele Ligii Campionilor. Cine este, de fapt, acest antrenor care părea de meserie secund, dar care a aşezat atât de priceput echipa pe stadionul Olimpico, încât părea că aceasta joacă de-o viaţă în Champions League? CLUJEANUL a stat de vorbă cu el şi vă prezintă povestea lui.
Cum a ajuns la Cluj
"CFR întreba de un antrentor italian care putea să lucreze ca secund într-un staff deja existent. Au văzut CV-ul meu, de antrenor secund de înalt nivel vreme de 10 ani, în Serie A. În urma tratativelor, am venit la CFR ca secund", îşi începe simplu povestea Maurizio Trombetta, care a absolvit renumita şcoală de antrenori de la Coverciano.
Cariera fotbalistului Maurizio Trombetta şi-a atins vârful devreme, însă a şi durat extrem de puţin. "Am jucat doar un an de Serie A, în tinereţe, la 19 ani, la Catanzaro, dar după scurt timp m-am retras definitiv din fotbal şi m-am apucat de antrenorat şi de studiu, în domeniul care mi l-am ales", subliniază Mister, cum îi spun elevii săi de la CFR. El a fost coleg de echipă cu fostul atacant al Stelei Viorel Năstase şi cu actualul său secund de la Cluj, Alessandro Zaninelli.
Maurizio recunoaşte că s-a lăsat de fotbal devreme din pricină că, jucând pe post de vârf, îi cam lipseau golurile. Asta contează mai puţin acum, întrucât ideea conform căreia un antrenor poate avea succes doar dacă a jucat fotbal la nivel înalt este deja perimată. Ce exemplu mai concludent poate fi în acest sens decât cel actualul tehnician al lui Inter, Jose Mourinho, care nu a jucat niciodată fotbal profesionist.
"Aş compara Clujul cu Firenze sau Bologna"
Mister se simte foarte bine în România şi compară Clujul cu Florenţa, oraşul Renaşterii. "Îmi place oraşul. E frumos, cu tot mai mulţi tineri, în septembrie pare şi mai viu, cu istorie, tradiţie. În ceea ce priveşte clubul, nu pot spune că e bine, ci foarte bine. E un club organizat şi de nivel foarte înalt. Deci e foarte frumos. Aş asemăna Clujul, desigur păstrând proporţiile, cu unul dintre oraşele italienşti care au ceva istorie, educaţie la nivelul locuitorilor, cultură. Oraşe ca Bologna, care este un centru universitar, ca Florenţa, poate, totuşi, la un alt nivel cultural, dar unul dintre acestea oricum", mărturiseşte Trombetta. Acesta se autodeclară sclavul muncii, aşa încât nu-i vine deloc uşor să îşi găsească nişte timp liber.
"De când am început ca antrenor, timpul liber e tot mai puţin. La început căutam casă şi am început apoi să o aranjez. Când voi intra în ritmul potrivit mă voi plimba sigur prin oraş, să văd locurile importante din punct de vedere cultural ale oraşului. Asta pe lângă studiul limbii. E adevărat că la început studiam româna pe cont propriu. Acum trebuie să o pun în practică, dar nu mai reuşesc să învăţ. Deocamdată stau în
A mâncat sarmale în vestiar, cu jucătorii
Când vine vorba despre bucătăria tradiţională românească, italianul zâmbeşte larg şi aminteşte sarmalele: "Sunt o delicatesă. Mie îmi place să mănânc sănătos de obicei, dar nu fac mofturi şi gust orice. Am gustat sarmalele, foarte bune! Îmi place carnea la grătar, dar ştiu că sarmalele sunt mâncarea tipică aici. Le-am mâncat doar o dată, în vestiar, cu băieţii". Tehnicianul echipei campioane ia masa de obicei la restaurantul oficial al echipei sau la hotelul Rimini.
Cum descrie Maurizio momentele de după victoria de la Roma, din Liga campionilor? "Mi s-a împlinit un vis. Am fost nespus de fericit. De atâta fericire, sincer, nici nu mai ţin minte cine m-a sunat prima oară după meci."
Uneori, marile performanţe se explică foarte simplu, la nivel teoretic, pare să spună Trombetta, amintindu-şi de seara extraordinară de pe Olimpico. "Jucătorii au lucrat bine cele două săptămâni dinainte. Primele 15 minute cu Roma au fost speriaţi. E normal. Jucau prima oară la un nivel aşa de înalt. Au făcut bine ceea ce trebuia să facă. Asta le-a dat încredere, siguranţă. Pur şi simplu ne-a ieşit totul aşa cum am plănuit." Nimic complicat la nivel verbal. Aşa explică un profesionist şcolit într-o instituţie de prestigiu a fotbalului un succes care a făcut Clujul cunoscut în toată lumea.
S-a retras la numai 24 de ani
Maurizio Trombetta s-a născut în 29 septembrie 1963, la Udine. În ceea ce priveşte cariera de fotbalist şi-a încheiat-o foarte repede, la numai 24 de ani. La nivel de profesionist a jucat un an, în Serie A, la Catanzaro, ca atacant. Şi-a luat masterul la vestita şcoală de antrenori de la Coverciano, perfecţionându-se în toate nivelurile de studiu ale şcolii. Hobby-uri? "Doar fotbal, meseria mea este o plăcere, nu am timp de altceva", răspunde Maurizio. Italianul a antrenat în Serie A, ca secund, la Perugia, Bologna, Ancona, Udinese şi Palermo.
E şi foarte comunicativ, dar şi dur la nevoie
Venirea italianului la cârma echipei din Gruia a produs schimbări majore de atitudine la antrenamente, spun oamenii din staff-ul tehnic. "El se implică, intră în joc alături de băieţi, este extrem de comunicativ, le explică mereu ce îşi doreşte de la ei şi asta îi ajută enorm. El pune preţ pe comunicare, dar este şi foarte dur când e nevoie", i-a povestit CLUJEANULUI o sursă din cadrul clubului.
Principiile lui Trombetta
"Principiile după care mă ghidez în pregătirea unui meci sunt, aşa foarte succint: recuperarea mingii, fază foarte importantă, care trebuie să fie organizată dacă nu de 10 jucători, cel puţin de 9. Apoi, dezvoltarea jocului, în cel mai rapid şi vertical mod cu putinţă. Acestea sunt reguli grosolane, doar ca să vă faceţi o idee. Dar orice aş face, e nevoie de muncă şi seriozitate", explică Mister.
Experienţa acumulată în cei 10 ani în prima ligă italiană constituie un suport decisiv în munca pe care o face acum, recunoaşte Trombetta. Fost secund al lui Francesco Guidolin, la Palermo, sau al lui Giovanni Galeone, la Udinesse, Perugia sau Ancona, Maurizio a avut ce învăţa de la aceştia.
"Îmi este extrem de greu să vorbesc în câteva cuvinte despre tot ceea ce am asimilat de la cei doi. (...) Pe scurt, Galeone în Italia este cel care face jocul 4-3-3 spectaculos; era specialitatea lui. Prin urmare, dezvoltarea fazei de atac şi finalizarea. Guidolin, alt antrenor de nivel foarte înalt din Italia, era nebun după organizarea jocului, grija pentru detalii, marea organizare a apărării şi a jocului de echipă", descrie antrenorul lui CFR.