Super-clujeanca lui Reamonn. Află povestea adevăratei "supergirl"!

"Într-o noapte am fost prea mândră să le cer bani pentru taxi unor prieteni cu care ieşisem în oraş şi am mers singură prin parc, printr-o zonă foarte întunecată. Am zis că ajung şi singură acasă, că eu sunt curajoasă şi pot", povesteşte Josephine, momentul care l-a inspirat pe Rea Garvey, solistul de la Reamonn, să compună unul dintre cele mai cunoscute hit-uri ale anilor 2000.

Astfel s-a născut piesa "Supergirl". Imaginea unei fete, a unei "superfemei", care conduce lumea, care preia iniţiativa, nu avea cum să nu cucerească inimile a milioane de adolescenţi. Piesa a făcut înconjorul globului, fiind difuzată de sute de mii de ori, cel puţin, la radiourile de pe întreg mapamondul, albumul pe care a apărut cucerind discul de platină.

Chiar şi cei care nu fac conexiunea directă cu trupa Reamonn au nevoie doar de câteva acorduri pentru a realiza că au ascultat de cel puţin câteva ori până acum "Supergirl". Ceea ce ştiu puţini e faptul că "supergirl" nu este doar o fantasmă a autorului, o fantezie. Ba, mai mult, că femeia care a inspirat hit-ul este o româncă. Mai exact o clujeancă. Josephine. Fiica unui artist care pe vremuri cânta la Belvedere şi chiar în legendara trupă clujeană, Semnal M.

Înainte însă de a deveni hit internaţional povestea piesei "Supergirl" a început simplu, în prima parte a anilor '70, la Cluj, cu o iubire între o balerină şi un soldat din Ansamblul Armatei. O poveste recompusă de CLUJEANUL cu ajutorul lui Jacob Falticska şi a fiicei lui al cărei nume a ajuns cunoscut în întreaga lume, Josephine.


"Eu eram soldat, ea balerină... se mai întâlneşte omul"

Plecată de mai bine de 20 de ani în Germania, Josephine s-a născut la Cluj, ca fiică a artistului Falticska Jakob şi a balerinei Rodica Băjenaru. Originar din Vişeu, Jakob îşi făcea, la începutul anilor '70, armata la Oradea. "Fiind de etnie ţipţerească, cântam cu vocea şi făceam scheciuri, aşa m-au agăţat la un ansamblu. Apoi am ajuns la Ansamblul Armatei la Cluj, acolo la Casa Armatei", îşi aminteşte tatăl lui Josephine, Jakob.

Acolo a cunoscut-o pe viitoarea lui soţie, Rodica Băjenaru. "Eu eram soldat, ea balerină... se mai întâlneşte omul. După ce am terminat armata, am rămas angajat civil la ansamblu, iar Josephine s-a născut în 1976. Noi încă nu eram căsătoriţi atunci. Când era mică o duceam la spectacole", spune Jakob.

De acea perioadă îşi aminteşte încă şi Josephine. "Părinţii mei erau la Ansamblul Armatei, mai ştiu că mergeam la spectacole şi stăteam în spatele scenei... am avut şi o şcoală mică de dans pentru copiii artiştilor, am făcut ore de balet acolo, am fost şi la Opera Maghiară", povesteşte ea.

Jakob Falticska a avut numeroase turnee ca artist şi a cântat chiar şi trupa Semnal M, în perioada 1974-1979. Pe lângă spectacolele din ţară, Jakob era unul dintre muzicienii care asigurau atmosfera la restaurantul Belvedere, chiar după inaugurare. În 1979, Jakob a părăsit Ansamblul Armatei şi s-a înscris la o şcoală tehnică, de unde a primit diplomă de inginer constructor, iar soţia sa, Rodica, s-a angajat profesoară la Liceul de Coregrafie. "Josephine a făcut primele două clase la o şcoală din Mănăştur, pe strada Grigore Alexandrescu, iar apoi am plecat la Vişeu", povesteşte tatăl ei.

Şefa elevilor din liceu

Familia Falticska a locuit la Vişeul de Sus în perioada 1983-1984, până când Jakob a reuşit să fugă din ţară, ajutat de rudele soţiei, traversând Ungaria şi Austria. "Am ajuns în Germania, la Nurnberg şi m-am anunţat ca refugiat. Între timp, Josephine a trecut la Şcoala Germană (actualul Liceu "George Coşbuc"), iar Rodica a devenit instructor de dans la Casa Pionierilor.

"Când le-am anunţat că am ajuns, au dat-o afară pe nevastă-mea, pe motiv că eu am fost trădător de ţară", spune Jakob Falticska. Timp de un an şi jumătate, soţia şi fiica lui Jakob au locuit împreună cu tatăl Rodicăi, Gheorghe Băjenaru, care avea un atelier de croitorie în zona Pieţei Cipariu.

"Când eram în clasa a treia am plecat la tata, în Germania", menţionează Josephine. "Am reuşit să le aduc, prin legea cu întregirea familiei, în 1986, şi am stat o perioadă într-un lagăr lângă Wiesbaden, unde Josephine a făcut şcoala integratoare. Apoi ne-am mutat în regiunea Hadamar, între Frankfurt şi Koln, unde am găsit de lucru, ca şef de echipă", adaugă Jakob.

"Am crescut în Limburg, la o oră de Koln şi Frankfurt, acolo am făcut şcoala şi liceul", spune Josephine. "În liceu a fost foarte iubită de toţi, era şefa sindicatului de elevi pe şcoală. A fost corectă, a luptat pentru elevi, dacă cineva primea o notă mică, ea vorbea cu profesorul să afle de ce i-a dat nota aia", subliniază tatăl ei.


A lucrat pentru Chris de Burg şi Lionel Richie

Născută şi crescută în familie de artişti, Josephine n-a întârziat să-şi arate interesul pentru acest domeniu. A intrat într-un cerc de fotografie şi colaje, iar apoi, după ce şi-a luat Bacalaureatul, a vrut să urmeze o facultate de design, la Hamburg.

"M-am dus la Hamburg, la Universitate, dar trebuia să am practica făcută undeva şi nu am primit nicăieri un loc. O prietenă m-a chemat la casa de discuri Polygram, cum se numea atunci, să fac practică la departamentul artistic, să fac coperţi de albume. Nu a avut loc însă acolo, aşa că am intrat să mă ocup de artişti, am lucrat în relaţii publice", rememorează Josephine.

"Intrase între timp la Ştiinţe Economice, dar după şase luni mi-a dat vestea: tati, eu nu mai studiez. A început să lucreze într-un mare concern media, era promoter la staţiile de radio de la Saarbrucken la Bremen şi asta a făcut 4 ani, până şi-a făcut relaţii", completează Jakob.

Alături de un coleg de acolo şi-a înfiinţat apoi propria agenţie de impresariat, lucrând însă cu Universal Music şi ajungând să se ocupe de artişti precum Chris de Burg, Lionel Richie. "Făcea tot, se ocupa de hotel, program, taxiuri, mâncare", spune Jakob.

"Irlandezu' care nu-i dădea pace"

Împreună cu acelaşi coleg, Ulli Kopel, Josephine a fost la un festival studenţesc din Freiburg. "Ulli îl ştia pe un baterist, care făcuse o formaţie cu un solist irlandez şi i-a zis "hai să o ascultăm"", povesteşte tatăl lui Josephine. "El era prieten cu Gomez, bateristul şi mi-a trimis muzica lui Rea, am ascultat-o, am spus "ce voce frumoasă are" şi aşa am început să lucrăm pentru ei", îşi aminteşte şi Josephine. Le-a organizat un spectacol la care să asiste reprezentanţi ai caselor de discuri şi aşa au ajuns Reamonn să semneze un contract cu Virgin Records.

Relaţia profesională dintre Josephine şi Rea Garvey, solistul irlandez al trupei, s-a transformat treptat. "Întâi am lucrat împreună, asta e o chestie de încredere, ne-am văzut de câteva ori, am vorbit foarte mult şi ne-am îndrăgostit. Înainte să apară prima piesă ne-am logodit", spune clujeanca. Tatăl ei povesteşte însă că, iniţial, Josephine avea un alt prieten, inginer constructor. "Mi-a zis "tati, am cunoscut un irlandez care nu-mi dă pace". Eu i-am spus că un constructor e constructor, dar degeaba... s-or îndrăgit la muncă", povesteşte el râzând.

Fetiţa lor învaţă româna

Între timp, cei doi s-au căsătorit, în Irlanda, la Dingle, în zona de unde provine Rea. "E un copil bine educat, tatăl lui era şeful Poliţiei din Kerry, iar el mai are 7 surori", mărturiseşte Jakob Falticska despre ginerele său. La nuntă au fost şi rudele din România ale familiei Falticska, iar tatăl mirelui a umblat pe la mai multe consulate pentru a obţine viza necesară ca bunica miresei să ajungă şi ea la eveniment.

Josephine şi Rea au o fetiţă, în vârstă de aproape 3 ani, pe nume Aamor Hope. "E drăguţă foc şi foarte isteaţă. Aamor înseamnă dragoste în celtică şi hope e speranţă", o laudă bunicul. Cu rude de atâtea naţionalităţi, fetiţa învaţă engleză (pe care o vorbeşte cu tatăl ei), germană (cu mama), maghiară (cu străbunica) şi româneşte (cu bunica). "Ştie să spună "taci" în româneşte", râde Josephine.

Cei doi au fost aproape în fiecare an la Cluj, la bunica Josephinei, pentru că le place amândurora oraşul. "Lui îi plac şniţelele lu' bunica, bagă vreo 12 în el", râde Jakob. Naşterea lui Aamor a rărit însă vizitele lui Josephine şi Rea a Cluj. "A fost prea cald să vin cu un copil aşa mic, dar vrem să ajungem anul ăsta", spune Josephine.

Familia Garvey are o casă în Berlin, iar părinţii Josephinei locuiesc şi ei în Germania, deşi s-au despărţit între timp. Mama ei, Rodica, verifică încărcarea avioanelor la Lufthansa, în timp ce tatăl, Jakob, lucrează în administraţie în orăşelul Bad Camberg.

---

"Josephine" - cu muză din Cluj

A cucerit-o cu o piesă. "Supergirl" n-a fost însă singura piesă pe care Rea i-a dedicat-o soţiei lui. Una dintre melodiile trupei Reamonn se numeşte chiar... "Josephine". "A scris-o înainte de , încă nu eram împreună. Colegul meu i-a spus lui Rea să facă un cântec care să nu fie atât de trist, să fie ceva mai vesel. Şi el atunci a zis că i-a venit în minte numele meu, că dacă se gândeşte la mine, se gândeşte la o lume bună. A fost un compliment foarte mare, cred că aşa m-am îndrăgostit de el", îşi aminteşte Josephine, râzând.

Despre Josephine

You can tell by the way, she walks that she's my girl/ You can tell by the way, she talks that she rules the world. / You can see in her eyes that no one is her chain. / She's my girl, my supergirl.../ And then she'd say, it's OK, I got lost on the way/ But I'm a supergirl, and supergirls don't cry./ And then she'd say, it's alright, I got home late last night,/ But I'm a supergirl, and supergirls just fly" Reamonn - "Supergirl"

"Poţi să-ţi dai seama după felul în care merge că e iubita mea/ Poţi să-ţi dai seama după felul în care vorbeşte că ea conduce lumea./ Poţi vedea în ochii ei că nimeni nu o ţine legată./ Ea e iubita mea, superfemeia mea.../ Şi apoi ea spune e ok, m-am rătăcit pe drum/ Dar sunt o superfemeie, şi ele nu plâng/ Şi apoi ea spune e în regulă, am ajuns târziu acasă azi-noapte,/ Dar sunt o superfemeie, şi ele pur şi simplu zboară" "Supergirl" - traducere din engleză