Măritată cu fratele soţului

1  0  0  0 

La ieşirea din cinema, la o poveste nescrobită cu Barmak Akram, regizorul de la "Kabuli Kid" ("Copilul din Kabul" - aflat în competiţie) parcă filmul mi s-a părut mai bun. "Are o scuză adică?", am fost întrebată de un coleg.

Oarecum. Ar fi bine ca pelicula să fie judecată în contextul social al Afganistanului. E al treilea film care se face în această ţară, actorul principal este de fapt un şofer de taxi cu simţ artistic, iar Barmak însuşi nu se consideră un regizor în sensul comun al cuvântului, deşi e şcolit în Franţa.

Dincolo de povestea în sine, filmu e un portret al societăţii afgane. "În poveste se regăsesc toate problemele sociale din ţara mea. Totuşi am evitat clişeele şi am pus în centru copilul, în condiţiile în care în Afganistan problema femeii e cea mai dezbătută, iar situaţia copiilor abandonaţi e ignorată", a explicat Barmak pentru CINE CITY.

Pelicula demască drame dureros de reale din Afganistanul secolului XXI.

"La noi majoritatea femeilor, după moartea soţului, se mărită cu fratele lui. Deşi pare ceva foarte trist, în fapt femeia e salvată prin asta, ea poate redeveni fiinţă socială. Ca văduvă ar fi respinsă şi nu ar avea niciun viitor", detaliază Barmak.

Regizorul e însurat cu o spanioloaică cu "sânge fierbinte" şi are... o fetiţă. Sexul copilului e, de altfel, o altă problemă în Afganistan. "E bucurie când se naşte băiat, toţi asta îşi doresc. Majoritatea trăiesc din munca pământului, iar băiatul poate ajuta mai mult ca o fată. Mai important e faptul că, la moartea tatălui, fiul moşteneşte pământul, care rămâne în familie, iar soţia lui e "adusă" pe proprietate. Aşa că, dacă ai o fiică, la moartea ta, pământul merge în altă familie", încheie regizorul.

Pentru povestea propriu-zisă din film, citeşte aici.